înfirá, înfiréz, vb. I (reg., înv.) 1. a pune în fir mărgelele; a înșira. 2. a coase cu fir, a broda cu fir. 3. a băga ața în ac. Vezi definitia »

însurá (însór, însurát), vb. – A se căsători, a se lega prin căsătorie un bărbat cu o femeie. – Mr. nsor, megl. (a)nsor, (a)nsurari, istr. ănsor. Lat. uxorāri (Cipariu, Elemente, 72; Otto, Rom. Forsch., VI, 427; Philippide, Principii, 108; Pușcariu 874; Candrea-Dens., 870; REW 9107; DAR), cf. calabr. nzurare. Cuvînt comun (ALR, I, 251), indică numai din punctul de vedere al bărbatului căsătoria, cf. mărita. – Der. însurător, adj. (de însurat); însurat, s. n. (căsătorie); însurătoare, s. f. (căsătorie); însurăciune, s. f. (înv., căsătorie); însurățel, s. m. (persoană căsătorită de curînd); dessura, vb. (rar, a divorța, a se despărți). Vezi definitia »

JURÁ, jur, vb. I. 1. Tranz. și refl. A afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ. ◊ Tranz. A întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie. ◊ Refl. A promite prin jurământ. 2. Refl. (Pop.) A se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate). 3. Tranz. (Pop.) A ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura. – Lat. jurare. Vezi definitia »

RECUPERÁ vb. I. tr. 1. a recâștiga, a redobândi. ◊ a lucra o zi, o oră etc. pentru a acoperi pe cele pierdute dintr-o cauză oarecare. 2. a utiliza total sau parțial un material, o energie care în mod obișnuit se pierde. 3. (mar.) a trage lanțul ancorei sau o parâmă atât cât să rămână întins(ă). II. intr. a-și recăpăta capacitatea de muncă. (< fr. récupérer, lat. recuperare) Vezi definitia »

țuțurá, țúțur, vb. I (reg.) 1. a trage de păr, de urechi. 2. a fi mândru. Vezi definitia »