CIRCUMLOCÚȚIE s. f. expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. (< fr. circonlocution, lat. circumlocutio) Vezi definitia »

CEREBRASTENÍE s. f. sindrom neurastenic datorat traumatismelor craniene și cerebrale; astenie nervoasă. (< fr. cérébrasthénie) Vezi definitia »

lózie (lózii), s. f. – Mlajă, răchită (Salix cinerea, Salix purpurea). – Var. loză. Sl. lozije (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 177; Tiktin); var., prin confuzie cu sl. loza „viță de vie”, cf. bg., sb., slov., rus. loza „lăstar”. De aici dubletul loază, s. f. (lăstar; pungaș, ticălos). – Der. lozi, vb. (Olt., a face șmecherii); loznicior (var. loznișor, lăsnicior, lasnicor), s. m. (umbra-nopții, Solanum dulcamara), cf. bg. lozna „de vie”, sb. lozica „lăstar”, loznica „viță sălbatică”. Vezi definitia »

MICROMELÍE s. f. dezvoltare incompletă a membrelor corpului. (< fr. micromélie) Vezi definitia »

PENTOZURÍE, pentozurii, s. f. (Med.) Prezență a pentozelor în urină; cantitate de pentoxă prezentă în urină. – Din fr. pentosurie. Vezi definitia »