FONODACTILOGRAFÍE s. f. metodă modernă de înlocuire a stenografiei cu aparate electronice. (< fono- + dactilografie) Vezi definitia »

DIRECLÍE, direclii, s. f. Monedă de argint bătută în Spania, care a circulat în țara noastră în vremea lui Caragea. – Din tc. direkli „cu stâlpi”. Vezi definitia »

ELECTROMERÍE s. f. izomerie prezentată de doi compuși chimici care diferă numai prin distribuția electronilor. (< fr. électrométrie) Vezi definitia »

MORFONOMÍE s. f. totalitatea legilor de formare a caracterelor morfologice animale și vegetale. (< fr. morphonomie) Vezi definitia »

CÚRIE s.f. 1. (Ist.) Unitate religioasă, militară și politică la romani, reprezentând o subdiviziune a triburilor primitive. ♦ Loc unde se aduna această unitate. ♦ Clădire în care se aduna senatul roman. ♦ Senatul municipiilor. 2. (Bis.) Administrația pontificală a bisericii catolice. [Pron. cu-ri-e, gen. -iei. / < lat. curia, cf. it. curia, fr. curie]. Vezi definitia »