nespăimântáre s.f. (înv.) curaj, îndrăzneală; vitejie. Vezi definitia »

AUTOCONTEMPLÁRE s.f. Acțiunea de a se autocontempla. [< autocontempla]. Vezi definitia »

PÂRÂITOÁRE, pârâitori, s. f. 1. Aparat rudimentar de lemn prevăzut cu aripioare, care, mișcate de vânt, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături, livezi, vii etc.; zbârnâitoare. 2. Fâșie de hârtie care se leagă de cele două capete de sus ale spetezelor zmeului și care, la înălțarea acestuia, produce un pârâit puternic; zbârnâitoare. 3. Specie de lăcustă de culoare cafenie sau neagră, care în timpul zborului, produce un fel de pârâturi (Psophus stridulus). [Pr.: -râ-i-. – Var.: pârăitoáre s. f.] – Pârâi + suf. -toare. Vezi definitia »

POMENÍRE, pomeniri, s. f. Acțiunea de a (se) pomeni. ♦ Ceremonie religioasă în cadrul căreia se comemorează amintirea unei persoane decedate sau a unui eveniment din trecut. ♦ Slujbă sau rugăciune pentru morți. ◊ Veșnica pomenire = cântare bisericească cu care se termină slujba de înmormântare sau un parastas. ♦ (Înv. și pop.) Aducere-aminte, amintire. – V. pomeni. Vezi definitia »

a-și lua nasul la purtare expr. a se obrăznici. Vezi definitia »