RABLIONÉTĂ, rablionete, s. f. (Fam. și depr.) Automobil vechi, uzat. [Pr.: -bli-o-] – Din rablă (după camionetă, cabrioletă). Vezi definitia »

șoátiță, șoátițe, s.f. (reg.) 1. persoană neglijentă. 2. persoană ticăloasă. Vezi definitia »

LĂSTĂRÍCĂ, lăstărele, s. f. Lăstăraș. – Din lăstar + suf. -ică. Vezi definitia »

minciună albă expr. minciună rostită cu intenția de a menaja sentimentele interlocutorului. Vezi definitia »

ÁRTĂ s. f. 1. formă a activității umane care oglindește realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparțin acestei forme. ♦ operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare. ◊ ĕ liberale = denumire dată în învățământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei și teoriei muzicii (quadrivium). 2. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate. ♦ ~ militară = parte a științei militare care studiază teoria și practica pregătirii și ducerii acțiunilor de luptă și a războiului. (< fr. art, lat. ars, artis) Vezi definitia »