ABȚIGUÍ, abțiguiesc, vb. IV. (Fam.) 1. Refl. A se îmbăta. 2. Tranz. A da (cuiva) o bătaie (ușoară). ♦ Fig. A face cuiva un rău. 3. Tranz. A modifica date, un text etc. pentru a corespunde mai bine (scopului urmărit); p. ext. a falsifica. – Et. nec. – abțiguíre s. f.; abțiguit, -ă adj. Vezi definitia »

înjuguí pers. 3 sg. înjuguiéște, vb. IV (reg.; despre boi) a deprinde, a supune. Vezi definitia »

vătúi¹ (pop.) s. m., pl. vătúi, art. vătúii Vezi definitia »

pârcuí, pấrcui, și pârcuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se certa. Vezi definitia »

REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială stricată sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Re¹- + orândui. Vezi definitia »