ȘORȚULÉȚ, șorțulețe, s. n. Diminutiv al lui șorț. – Șorț + suf. -uleț. Vezi definitia »

scârliónț, scârliónți, s.m. 1. (pop.) cârlionț, buclă, creț. 2. (reg.; în forma: scărlăunț) fiecare dintre capetele blănilor ce încheie cele două laturi ale unei cișmele. Vezi definitia »

SFÁNȚ, sfanți, s. m. Veche monedă austriacă de argint având valoarea de aproximativ doi lei, care a circulat și în țările românești la începutul sec. XIX; sorcovăț; p. gener. monedă măruntă, ban, para. ♦ ◊ Expr. A nu avea nici un sfanț = a nu avea bani. [Var.: (înv.) sfánțih s. m.] – Din germ. Zwanzig[er]. Vezi definitia »

sumúț, sumúțuri, s.n. (reg.) înfruntare cu vorba; sumuțare. Vezi definitia »

zgronț, zgrónțuri, s.n. (reg.) bucată, bucățică (de pâine). Vezi definitia »