PÉCIU, peciuri, s. n. (Înv. și reg.) Act scris, aprobare, ordin, dovadă, adeverință etc. [Var.: peci s. n.] – Cf. pecete. Vezi definitia »

stíchiu, s.n. (reg.; în expr.) a pune stichiu = a face să nu se mai atingă nimeni de un lucru, ascunzându-l; a înceta de a-l mai folosi; a se pune cu stichiu (pe cineva) = a stărui mult pe lângă cineva pentru a-l determina să acționeze într-un anumit fel. Vezi definitia »

spúriu (-ii), s. m. – (Trans. de N) Bastard, fiu natural. – Var. șpuriu, Bucov. spur. Lat. spuriur, fără îndoială indirect. Drăganu, Dacor., II, 611-7, certifică caracterul popular al cuvîntului; dar. pron. șpuriu, cu ș (BL, VI, 199), inidică o proveniență mag. sau germ. – Der. spureancă (var. Bucov. spuroaică), s. f. (fiică naturală). Vezi definitia »

ÍNDIU s. n. metal alb-argintiu, moale, maleabil, asemănător cu aluminiul, care se găsește în blendă. (< fr. indium) Vezi definitia »

STÁDIU s.n. 1. Veche măsură pentru distanțe la greci și romani (în lungime de circa 125 de pași). 2. Etapă de dezvoltare în timp a unui fenomen, a unui proces; fază. [Pron. -diu, pl. -ii. / < lat. stadium, cf. fr. stade]. Vezi definitia »