Definita cuvantului spuriu
spúriu (-ii), s. m. – (Trans. de N) Bastard, fiu natural. – Var. șpuriu, Bucov. spur. Lat. spuriur, fără îndoială indirect. Drăganu, Dacor., II, 611-7, certifică caracterul popular al cuvîntului; dar. pron. șpuriu, cu ș (BL, VI, 199), inidică o proveniență mag. sau germ. – Der. spureancă (var. Bucov. spuroaică), s. f. (fiică naturală).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu spuriu
PLANETÁRIU, planetarii, s. n. Construcție specială, în formă de cupolă, pe care se înfățișează, cu un aparat de proiecție special, aspectul bolții cerești cu stelele și constelațiile, precum și deplasarea aparentă a acestora, a planetelor, a Soarelui și a Lunii etc. – Din fr. planétarium. Vezi definitia »
HIPERSPÁȚIU s.n. (Mat.) Spațiu fictiv cu mai mult de trei dimensiuni. [După fr. hyperespace]. Vezi definitia »
GERÚNZIU s.n. (Gram.) Formă verbală care exprimă o acțiune fără referire la o persoană sau la un moment; participiu prezent. [Pron. -ziu. / < lat. gerundium, cf. it. gerundio]. Vezi definitia »
PURPURÍU, -ÍE, purpurii, adj. De culoare roșu-închis ca a purpurei; purpurat, purpuros. – Purpură + suf. -iu. Vezi definitia »
iabangíu (iabangíi), s. m. – Străin, venetic. Tc. yabanci (Șeineanu, II, 218). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »