MAJOLÍCĂ s.f. Faianță. ♦ Obiect de faianță din epoca Renașterii italiene. [Var. maiolică s.f. / < fr. majolique, maiolique, cf. it. majolica < Majorca, insulă în Baleare]. Vezi definitia »

STRÁCHINĂ, străchini, s. f. Vas de lut ars, de ceramică etc., ușor adâncit, întrebuințat la țară în loc de farfurie; blid. ♦ Cantitate de mâncare cuprinsă într-un astfel de vas. – Din ngr. ostrákinos. Vezi definitia »

africanístă (a-fri) s. f., g.-d. art. africanístei; pl. africaníste Vezi definitia »

ÓCNĂ, ocne, s. f. 1. Mină (mai ales de sare); salină. ◊ Expr. (Adverbial) Sărat ocnă = foarte sărat, prea sărat. 2. Închisoare pentru cei condamnați la muncă silnică în saline; p. gener. închisoare, pușcărie. ♦ Pedeapsă executată într-o astfel de închisoare. – Din sl. okno „fereastră”. Vezi definitia »

CURĂTÚRĂ, curături, s. f. 1. Loc într-o pădure, curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat. 2. Deal sau povîrniș acoperit cu vii. – Din cura² + suf. -(ă)tură Vezi definitia »