tendínță (-țe), s. f. – Înclinație, pornire. – Var. tendență. Fr. tendance, tratat ca puissance-putință, croyance-credință etc. – Der. tendențios, adj., din fr. tendenciux. Vezi definitia »

jilávă s.f. (reg.) luncă bogată în mlaștini. Vezi definitia »

INEXISTÉNȚĂ s. f. faptul de a nu exista; lipsă de existență. (< fr. inexistence) Vezi definitia »

ASPIRANTÚRĂ s.f. (În trecut) Formă de studiu care era organizată pe lângă instituțiile de învățământ superior pentru pregătirea specialiștilor și cercetătorilor, absolvenți ai facultăților și institutelor, în vederea obținerii titlului de „candidat în științe”. [< rus. aspirantura]. Vezi definitia »

poájgă s.f. (reg.) 1. pojghiță formată la suprafața vinului. 2. scoarță a copacului. 3. crustă a unei răni. Vezi definitia »