CABÍNĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinații. Cabină telefonică. Cabină de proiecție. – Din fr. cabine. Vezi definitia »

INTEMPERÁNȚĂ, intemperanțe, s. f. (Livr.) Necumpătare, netemperanță. – Din fr. intempérance, lat. intemperantia. Vezi definitia »

plátcă (plắtci), s. f. – Partea de sus a unei cămăși. Sl. platŭ „bucată de pînză”, dim., cf. rus. platka, pol. platek, sb., cr. platha (Cihac, II, 261). Vezi definitia »

zdrelitúră (pop.) s. f., g.-d. art. zdrelitúrii; pl. zdrelitúri Vezi definitia »

TENȚÓNĂ s. f. dialog, în poezia medievală, în care interlocutorii discutau în contradictoriu și își aruncau invective. (< it. tenzone) Vezi definitia »