DIACRONÍE s.f. Evoluție în timp, desfășurare istorică a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. [Gen. -iei. / < fr. diachronie]. Vezi definitia »

PIELECTOMÍE s.f. Rezecție a unei porțiuni a bazinetului. [Gen. -iei. / cf. gr. pyelos – bazin, ektome – excizie]. Vezi definitia »

SOMATOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă de studiul anatomic și fiziologic al corpului omenesc viu. – Din fr. somatologie. Vezi definitia »

ISCHEMÍE s.f. (Med.) Diminuare a circulației sângelui într-o anumită regiune a corpului. [< fr. ischémie, cf. gr. ischaimos – hemostatic < ischein – a reține, haima – sânge]. Vezi definitia »

senamechíe s.f. (înv.) frunză uscată de senă (arbust din Orient) din care se preparau purgativele; siminichie. Vezi definitia »