TÍGVĂ, tigve, s. f. 1. (Pop.) Craniu, țeastă; (depr.) cap; p. ext. ins, individ. 2. Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor, cu flori mari, albe, cu fructe mari de forme variate, de obicei bombate, care la maturitate devin lemnoase și gălbui; tâlv (Lagenaria vulgaris); p. restr. fructul acestei plante. ♦ Vas făcut din fructul uscat de tigvă (2). ◊ Expr. Cap de tigvă = om prost. [Var.: (reg.) tívgă s. f.] – Din bg., scr. tikva. Vezi definitia »

capsulă, capsule s. f. sticlă cu băutură alcoolică. Vezi definitia »

SUPRATÁXĂ s.f. Taxă suplimentară care se adaugă unei taxe fixate anterior. [< supra- + taxă, după it. sopratassa, fr. surtaxe]. Vezi definitia »

VIESPEROÁICĂ, viesperoaice, s. f. (În basme) Nume dat unei zâne rele. – Din viespe (după zgripțuroaică). Vezi definitia »

gonágră s.f. Acces gutos al genunchiului. (< germ. gonagra) Vezi definitia »