MOD, moduri, s. n. 1. Fel de a fi, de a se manifesta al cuiva sau a ceva; fel în care se efectuează ceva; cale, procedeu, metodă. ◊ (Ec. pol.) Mod de producție = fel istoricește determinat în care oamenii produc bunurile necesare existenței lor caracterizând o orânduire socială și determinând-o din punct de vedere istoric. ♦ (Gram.; în sintagmele) Adverb de mod = adverb care arată felul cum apare acțiunea, starea sau însușirea exprimată de un verb. Complement circumstanțial de mod = complement circumstanțial care arată cum sau în ce măsură se desfășoară sau apare la un moment dat o acțiune, o stare sau o însușire. Propoziție circumstanțială de mod = propoziție care arată felul cum se desfășoară acțiunea din regentă sau cum se înfățișează o calitate din regentă. 2. Categorie gramaticală specifică verbului, prin care se exprimă felul cum prezintă vorbitorul acțiunea; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprimă această categorie. 3. Caracterul unei succesiuni de sunete care alcătuiesc o piesă muzicală, determinat de o anumită ordine și natură a intervalelor componente și de o anumită funcție a diferitelor sunete față de sunetul fundamental. – Din lat. modus, it. modo. Vezi definitia »

ANTIPÓD s.m. Loc de pe pământ diametral opus ca așezare față de alt loc. ♦ (Fig.) Persoană sau lucru cu totul opus altei persoane sau altui lucru. // s.n. Celule care se află în sacul embrionar al angiospermelor în partea opusă ovulului. [< fr. antipode, cf. lat., gr. antipodes < anti – opus, pous – picior]. Vezi definitia »

calapód (calapoáde), s. n. – 1. Formă. – 2. Formă de lemn pentru pălării. – 3. Tipar, în general. Mr. călăpode. Ngr. ϰαλαπόδι, din gr. ϰαλόπους „picior de lemn” (Meyer 167; REW 1525; Gáldi 157), cf. alb. kalimpodhjë. Cf. calibru și calup. Vezi definitia »

NOD s. n. 1. (mar.) unitate de măsură a vitezei navelor, de o milă marină (1852 m) pe oră. 2. element al unui graf. 3. element al unei rețele de comunicație care poate constitui sursa sau destinația semnalelor transmise prin rețea; intersecție a mai multor căi ferate sau rutiere. (< fr. noeud, engl. node) Vezi definitia »

CESTÓD, cestode, s. n. (La pl.) Clasă de viermi platelminți în formă de panglică, paraziți intestinali; (și la sg.) vierme din această clasă. – Din fr. cestode. Vezi definitia »