Definita cuvantului dur
DUR, -Ă adj. 1. Tare, solid; greu de străpuns, de zgâriat. ◊ (Fon.) Consoană dură = consoană care nu are nici un element palatal în articulația ei. 2. (Despre ape) Bogat în săruri, cu mare proporție de săruri. 3. (Fig.) Aspru; crud, neomenos. [< fr. dur, it. duro, lat. durus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dur
BRÚSTUR s. m. v. brusture. Vezi definitia »
BLUFEUR, -Ă [-FÖR] s. m. f. (cel) care intimidează prin bluf. (< fr. bluffeur) Vezi definitia »
BALÁUR (cuv. autohton) s. m. 1. Șarpe neveninos, lung de 2 m, de culoare galbenă, răspîndit în Dobrogea și în S Moldovei (Elaphe quatuorlineata). 2. Personaj monstruos din poveștile fantastice și din eposul eroic folcloric, înfățișat ca un șarpe uriaș, înaripat, cu corpul acoperit de solzi, avînd mai multe capete, pe care varsă foc. Vezi definitia »
GAÚR s. m. bivol sălbatic din regiunile muntoase ale Indiei și Birmaniei. (< fr. gaur) Vezi definitia »
MAGNADÚR s. n. ferită cu oxid de bariu utilizată pentru confecționarea magneților permanenți. – Din germ. Magnadur. Vezi definitia »