EPIFENOMÉN, epifenomene, s. n. Fenomen secundar care însoțește un alt fenomen esențial, fără să-l influențeze. – Din fr. épiphénomène. Vezi definitia »

NITROTOLUÉN s. n. Substanță de culoare gălbuie cu miros caracteristic derivată din toluen, folosită mai ales pentru obținerea unor amine. [Pr.: -lu-en] – Din fr. nitrotoluène. Vezi definitia »

ARSÉN s. n. 1. metaloid cristalizat, cu luciu cenușiu, toxic. 2. arsenic. (< germ. Arsen) Vezi definitia »

CÚMEN s.n. Amestec de hidrocarburi benzenice care se găsesc în uleiul gudroanelor cărbunilor de pământ și în anumite fracțiuni din petrol. [Pl. -nuri. / < fr. cumène]. Vezi definitia »

CERÚMEN s.n. Materie cleioasă care se formează în urechi. [Pl. -nuri. / < fr. cérumen, cf. lat. cera – ceară]. Vezi definitia »