REMÓNTĂ s.f. Acțiunea de a procura cai pentru armată. ♦ Serviciu al armatei însărcinat cu această acțiune; totalitatea cailor procurați. ♦ Crescătorie de cai. [< rus. remont, fr. remonte, germ. Remonte]. Vezi definitia »

CONTRAOCTÁVĂ s. f. (muz.) cea mai gravă și mai profundă dintre octave. (< fr. contreoctave) Vezi definitia »

ESCÁRĂ s. f. crustă negricioasă care se formează pe piele, pe plăgi prin mortificarea țesuturilor superficiale. (< fr. escarre) Vezi definitia »

CARIOTÉCĂ s. f. membrană nucleară care separă carioplasma de citoplasmă. (< fr. caryothèque) Vezi definitia »

ISCĂLITÚRĂ, iscălituri, s. f. Numele unei persoane scris de ea însăși pe un act oficial, pe o scrisoare, pe o chitanță etc. (pentru a le certifica); semnătură; p. ext. felul cum iscălește cineva. – Iscăli + suf. -tură. Vezi definitia »