ARGUȚÍE, arguții, s. f. (Franțuzism) Argumentare bazată pe fapte nesemnificative sau false; subtilitate exagerată în argumentare. – Fr. argutie (lat. lit. argutia). Vezi definitia »

HEMATÍE s.f. Element component al sângelui, care conține hemoglobină și care transportă oxigenul și bioxidul de carbon; globulă roșie; eritrocit. [Gen. -iei. / < fr. hématie]. Vezi definitia »

torcăríe, torcăríi, s.f. (reg.) 1. meseria torcătoarei. 2. șezătoare unde se toarce. Vezi definitia »

o laie (de Geo Bogza) expr. nimic. Vezi definitia »

DACTILIOLOGÍE s. f. parte a arheologiei care studiază inelele și pietrele prețioase gravate. (< fr. dactyliologie) Vezi definitia »