LÉUCĂ, leuci, s. f. Parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie și cu celălalt prins de loitră, spre a o sprijini. ◊ Expr. A fi lovit (sau bătut, pălit, trăsnit) cu leuca (în cap) = a) a fi zăpăcit, prostănac, idiot; b) a fi beat. – Din bg. levka. Vezi definitia »

prostéță s.f. (înv.) 1. (cu sens colectiv) oameni de rând, prostime, gloată, norod, mulțime. 2. atitudine, purtare prostească. Vezi definitia »

hușníță² s.f. (reg., înv.) femeie imorală, depravată. Vezi definitia »

NEIZBẤNDĂ s. f. Eșec, insucces, nereușită. – Ne- + izbândă. Vezi definitia »

BUHĂIÁLĂ¹, buhăieli, s. f. (Rar) Faptul de a se buhăi¹. Vezi definitia »