TROFÉU, trofee, s. n. 1. (În antichitate) Armura unui dușman învins, așezată de obicei pe un trunchi de copac, în semn de victorie; p. ext. monument ridicat în amintirea unei victorii sau în cinstea unui erou, pe care se așezau de obicei armele învinsului. 2. Pradă de război luată de la un inamic. 3. Parte a unui animal vânat păstrată pentru valoarea sau frumusețea ei. 4. Cupă, obiect ornamental oferit învingătorului într-o întrecere sportivă. – Din fr. trophée. Vezi definitia »

saleu, saleuri s. n. (adol.) penis. Vezi definitia »

SOTÉU, soteuri, s.n. Preparat culinar din bucăți de carne, măruntaie, pește, fragede și delicate, sotate în grăsime, stinse cu vin sau un fond potrivit, apoi fierte înăbusit, împreună cu o garnitură de legume și condimente, în vasul acoperit cu capac. – Din fr. sauté. Vezi definitia »

SETACÉU, -ÉE adj. (Bot.; despre unele organe) Acoperit cu peri țepoși, rigizi. [< fr. sétacé, cf. lat. seta – păr aspru]. Vezi definitia »

SMEU Vezi definitia »