hugiúm, hugiúmuri, s.n. (înv.) năvală, asalt, atac. Vezi definitia »

BÚCIUM², buciume, s. n. (Pop.) 1. Trunchi sau buștean (de arbore); spec. butuc de viță de vie. 2. Butuc (al roții carului). – Et. nec. Vezi definitia »

POMÉRIUM s. n. (ant.) incintă sacră ce delimita spațiul consacrat al unei cetăți de întinderea liberă exterioară rezervată agriculturii, păstoritului și îngropării morților. (< lat., fr. pomoerium) Vezi definitia »

GERMÁNIUM s.n. v. germaniu. Vezi definitia »

AUXILIUM s. n. trupă aliată încadrată în armata romană în afara legiunilor și recrutată dintre locuitorii neromani ai provinciilor. (< lat. auxilium) Vezi definitia »