caraimán (-ne), s. n. – (Arg.) Buzunar. Rus. kar(a)man (Graur, Viața rom., 1937, nr. 7, p. 94, și BL, V, 223; Chelaru, BF, IV, 115). – Der. caramangi, vb. (a goli buzunarele, a șterpeli); caramangeală, s. f. (șterpelire); caramangiu, s. m. (hoț, borfaș); caramangioaică, s. f. (hoață). Vezi definitia »

ELITROPLÁN s.n. Aeronavă la care ampenajul este înlocuit cu elitre așezate sub aripă. [Cf. fr. élytroplane]. Vezi definitia »

CÂMPEÁN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean. Vezi definitia »

măgădán (măgădáni), s. m. – Vlăjgan, bărbat mare la trup. – Var. măgădău. Probabil creație spontană, cf. măgăoaie (var. măgăoană), s. f. (Olt., măgădău; sperietoare) și coșcodan. Vezi definitia »

BOTNIÁN, -Ă adj., s. n. (din) epoca superioară a arhaicului din regiunea baltică. (< fr. bothnien) Vezi definitia »