ATRIBUTÍV, -Ă adj. cu funcție de atribut. ♦ propoziție ~ă = (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un substantiv din regentă; propoziție relativă. (< fr. attributif) Vezi definitia »

NERECEPTÍV, -Ă, nereceptivi, -e, adj. Care nu este receptiv la impresii din afară și nu le privește cu interes. ♦ Care învață, asimilează greu. – Ne- + receptiv (după fr. non-réceptif). Vezi definitia »

VOMITÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care provoacă voma; emetic. (< fr. vomitif) Vezi definitia »

JUSTIFICATÍV, -Ă adj. care servește pentru a justifica; justificator. (< fr. justificatif) Vezi definitia »

COPIATÍV, -Ă adj. Hârtie copiativă = plombagină. [Pron. -pi-a-. / < it. copiativo]. Vezi definitia »