cintáură (-re), s. f. – Varietate de albăstriță (Erythrea centaurium). – Var. țintaură, cintoare. Lat. centaurium (sec. XIX); a ajuns destul de comună, datorită folosirii ei în farmacie. Diculescu, Elementele, 483, crede că var. cintoare reproduce direct gr. ϰενταύριον, ceea ce pare foarte incert. Vezi definitia »

pomenínță, pomenínțe, s.f. (înv.) amintire. Vezi definitia »

SPONDILARTRÍTĂ s. f. inflamație a articulațiilor intervertebrale. (< fr. spondylarthrite) Vezi definitia »

RÓNDĂ¹ adj. (despre o literă, scriere) cu linia rotundă, groasă și dreaptă. ♦ peniță ~ = peniță specială cu vârful lat, pentru acest gen de scriere. (< fr. ronde) Vezi definitia »

SUPRAOFÉRTĂ, supraoferte, s. f. Ofertă mai avantajoasă, făcută după încheierea unei licitații. [Pr.: -pra-o-] – Supra- + ofertă (după fr. suroffre). Vezi definitia »