ECHITÁȚIE s.f. (Sport) Călărie. [Gen. -iei, var. echitațiune, ecvitație s.f. / cf. fr. équitation, lat. equitatio < equus – cal]. Vezi definitia »

PUDIBONDERÍE s.f. (Franțuzism) Afectare a unei pudori exagerate. [Gen. -iei. / < fr. pudibonderie]. Vezi definitia »

POLISEMÍE s.f. 1. Calitate a unui cuvânt de a avea mai multe sensuri; polisemantism. 2. (Estet.) Proprietate a operei de artă de a avea pentru contemplator mai multe sensuri, care se dezvăluie succesiv în funcție de contextul social-cultural, de momentul istoric în care este receptată opera etc. [Gen. -iei. / < fr. polysémie]. Vezi definitia »

LUTĂRÍE, lutării, s. f. Loc, groapă de unde se scoate sau din care s-a scos lut. – Lut + suf. -ărie. Vezi definitia »

MUNGERÍE, mungerii, s. f. (Înv.) Lumânărie. – Mungiu (înv. „lumânărar” < tc.). Vezi definitia »