ASIBILÁȚIE s.f. Asibilare. [Gen. -iei, var. asibilațiune s.f. / < fr. assibilation]. Vezi definitia »

POLIDIPSÍE s.f. Sete foarte mare care se manifestă în diabet și în unele boli febrile. [< fr. polydipsie, cf. gr. polys – mult, dipsos – sete]. Vezi definitia »

SUPLICÁȚIE s.f. (Liv.) Rugăminte umilă; rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman. [Gen. -iei. / < lat. supplicatio, fr. supplication]. Vezi definitia »

JAPANOLOGÍE s. f. studiul culturii, limbii și civilizației japoneze. (< germ. Japanologie) Vezi definitia »

ASIMILÁȚIE, asimilații, s. f. 1. (Fiziol.) Fază a metabolismului în care materiile nutritive introduse în organism sunt transformate În substanțe proprii acestuia. 2. (În sintagma) Asimilație clorofiliană = proces fiziologic prin care plantele verzi sintetizează (cu ajutorul luminii absorbite de clorofilă) substanțele organice din bioxidul de carbon și din apă și eliberează oxigen. 3. (Fon.) Modificare a unui sunet sub influența altuia, aflat în apropiere. – Din fr. assimilation, lat. assimilatio, -onis. Vezi definitia »