manércă (manérci), s. f. – Bidon, vas. Rus. manerka (Scriban). În Mold. Vezi definitia »

OSTEÓZĂ s. f. boală a oaselor de natură distrofică (< fr. ostéose) Vezi definitia »

pleávă s. f. – 1. Rămășițe de spice sau de păstăi, tărîțe. – 2. Drojdie, sediment. – Megl. pleavă. Sl. (bg.) plĕva „paie” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 263; Conev 72), cf. mag. polyva, sb. pleva, și plivi. – Der. plevaiță (var. pleviță), s. f. (Plantă, Xeranthemum annuum); plevniță, s. f. (magazie de pleavă), din sl. plĕvĭnica; plevos, adj. (tărîțos); plevușcă, s. f. (pește, Leucaspius delineatus; alevin; pești mici; gloată, plebe); pleviță, s. f. (plevușcă), în Munt., prin schimb de suf. al cuvîntului anterior (după Scriban, din sb. pijavica „lipitoare”); plimnicer(iu), s. n. (Trans., șopron), probabil în loc de *plevnicer, cf. pleșnicar. Vezi definitia »

PIRÓZĂ, piroze, s. f. (Med.) Senzație de arsură în piept și în gât, determinată de iritația esofagului. – Din fr. pyrosis. Vezi definitia »

UȘÍȚĂ, ușițe, s. f. Diminutiv al lui ușă; ușuliță, ușuță, uscioară. – Ușă + suf. -iță. Vezi definitia »