Definita cuvantului elocuțiune
ELOCUȚIÚNE s.f. 1. Fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. ♦ (Ret.) Alegerea și dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează problemele de stil. [Pron. -ți-u-. / cf. lat. elocutio, fr. élocution].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu elocuțiune
prenotațiúne, prenotațiúni, s.f. (înv.) observație preliminară. Vezi definitia »
ADEMPȚIÚNE s. f. (Rar) Luare în posesiune sau acceptare a unui beneficiu. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ademption, lat. ademptio. Vezi definitia »
INTROSPECȚIÚNE s.f. v. introspecție. Vezi definitia »
GESTICULAȚIÚNE s.f. v. gesticulație. Vezi definitia »
INTUSUSCEPȚIÚNE s.f. Introducerea într-un corp organizat a unei substanțe care servește la creșterea lui. [< fr. intussusception]. Vezi definitia »