Definita cuvantului emir
EMÍR s.m. 1. Titlu dat guvernatorilor unor țări musulmane. 2. Titlu dat de turci acelora care pretind că se trag din neamul lui Mahomed. [Cf. fr. émir, ar. amir – prinț].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu emir
clondir, clondire s. n. (pop.) sticlă. Vezi definitia »
LOISIR s.n. Paradoxal, timpul liber era numit în greacă schole. Tocmai pentru că dispuneau de timpul lor, tinerii greci din înalta societate ateniană puteau merge la scoală. Spre deosebire de lenevire, care desemnează absența unei ocupații, loisir-ul poate însemna, în societatea contemporană, supraabundența activităților, inclusiv a activităților captivante sau anevoioase. Mentalitatea modernă a transpus la timpul tradițional gratuit [?] al loisir-ului criteriile constringente [?] de organizare și de randament ale activităților productive. Una din cauzele acestui mimetism este faptul ca loisir-ul unora a devenit industrie pentru alții. Totuși, noile concepții ale folosirii timpului cadrelor din întreprinderi arată că influența nu este cu sens unic: că îl câștigi sau îl pierzi, a dispune de timpul tău este unul din criteriile reușitei. D. Hamehne (D. F.) Vezi definitia »
AUTOGÍR s.n. Aeronavă înzestrată cu o elice care se rotește în jurul unui ax vertical, permițând decolarea și aterizarea în plan vertical. [< fr. autogire]. Vezi definitia »
PANȚÍR, panțiri, s. m. Mercenar dintr-un corp de oaste (călare) din trecut, însărcinat mai ales cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu aducerea la îndeplinire a unor porunci ale autorităților; p. gener. (pop.) ostaș. [Var.: panțấr s. m.] – Din pol. pancerz, scr. pancir. Vezi definitia »
TURNÍR s. n. 1. competiție în evul mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. 2. (sport) concurs, competiție cuprinzând mai multe serii de probe sau de manșe. ◊ (fig.) luptă; emulație. (< germ. Turnier) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z