Definita cuvantului emițător
EMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. Care emite; emitent. // s.n. Dispozitiv sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. [< emite + -(ă)tor, după fr. émetteur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu emițător
CONSTATATÓR, -OÁRE, constatatóri, -oáre, adj. (Jur.) Care are valoare de constatare, atestare, dovadă. ◊ Act constatator, înscris constatator. (din constata + suf. -(a)tor) [folosit în corpul DEX] Vezi definitia »
ARMATÓR, armatori, s. m. Persoană care echipează o navă; proprietar al unei nave. – Fr. armateur (it. armatore). Vezi definitia »
PSEUDOSCRIITÓR s.m. (Liv.) Fals scriitor; pseudoliterat. [< pseudo- + scriitor]. Vezi definitia »
INTERPOLATÓR, -OÁRE s. m. f. autor al unei interpolații. (< fr. interpolateur, lat. interpolator) Vezi definitia »
DETRACTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care caută să micșoreze meritele cuiva; defăimător, bârfitor, calomniator. (< fr. détracteur, lat. detractor) Vezi definitia »