DISTINCTÍV, -Ă adj. care distinge; caracteristic. (< fr. distinctif) Vezi definitia »

PREPOZITÍV, -Ă adj. (despre un cuvânt, o particulă. 1. proclitic. 2. care se folosește ca prepoziție. (< fr. prépositif) Vezi definitia »

COEZÍV, -Ă adj. (Rar) Coerent. [Pron. co-e-. [Cf. fr. cohésif]. Vezi definitia »

CONVÍV, -Ă s. m. f. cel care participă la o masă cu alții; comesean. (< fr. convive, lat. conviva) Vezi definitia »

CALIFICATÍV, -Ă, calificativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care califică (3). 2. S. n. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. ♦ (În unele țări) Sistem de notare a sârguinței la învățătură și a conduitei elevilor și studenților sau de apreciere a muncii cuiva; fiecare dintre indicațiile „excepțional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient” și „insuficient”, cuprinse în acest sistem. – Din fr. qualificatif. Vezi definitia »