VERTICÁL, -Ă, verticali, -e, adj. Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal; care are direcția căderii corpurilor; (sens curent) care este orientat drept (în sus). ◊ Dreaptă verticală = dreaptă care unește un punct de pe pământ cu zenitul respectiv. Plan vertical = a) (Geom.) plan care trece printr-o dreaptă verticală; b) (Astron.) plan care trece prin verticala locului. ♦ (Substantivat, f.) Linie dreaptă care cade perpendicular pe un plan orizontal; direcția urmată de această linie. ◊ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. ♦ (Substantivat, n.) Semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și de un astru. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau cade drept în jos (de la înălțime). – Din fr. vertical. Vezi definitia »

SINOVIÁL, -Ă adj. referitor la sinovie o membrană ~ă (și s. f.) = membrană seroasă din cavitatea articulațiilor și din tecile tendoanelor, care secretă sinovia. (< fr. synovial) Vezi definitia »

TRIÁL¹ s.n. Număr gramatical care arată că este vorba de trei exemplare din aceeași speță. [Pron. tri-al. / < lat. trial, cf. it. triale]. Vezi definitia »

ADRENÁL, -Ă, adrenáli, -e, adj. Referitor la glandele suprarenale. (cf. engl. adrenal) Vezi definitia »

PREDIÁL, -Ă adj. care se referă la latifundii, care este în legătură cu o moștenire. (< fr. prédial, lat. praedialis) Vezi definitia »