ZEGHÍSM s.n. v. zegism. Vezi definitia »

CONCRETISM s. n. 1. caracter concret. ◊ tendință în demersul ideativ și în comportament de a lega totul la nivelul perceptiv. 2. concepție potrivit căreia substratul ultim al lumii sunt lucrurile concrete, materiale; reism. (< concret + -ism) Vezi definitia »

FABIANÍSM s. n. doctrină a unei organizații reformiste din Anglia, care preconiza trecerea treptată de la capitalism la socialism pe calea reformelor de stat. (< engl. fabianism, fr. fabianisme) Vezi definitia »

NEOPOZITIVÍSM s. n. curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. (< fr. néopositivisme) Vezi definitia »

MORALÍSM s.n. 1. Recunoașterea unei legi etice obligatorii atât în activitatea proprie, cât și în viața socială. 2. Părerea că morala este unicul scop al vieții. [< fr. moralisme]. Vezi definitia »