PROCIDÉNȚĂ s. f. (med.) ieșire spre exterior a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. (< fr. procidence) Vezi definitia »

împistritúră, împistritúri, s.f. (pop.) varietate de culori, ornament, podoabă, zugrăveală. Vezi definitia »

treanță, trențe s. f. parazit social. Vezi definitia »

ANEMOGRÁMĂ s.f. Diagramă de înregistrare a unui anemograf. [< fr. anémogramme]. Vezi definitia »

TRIÁDĂ s. f. 1. (ant.) reunire a trei divinități, ființe etc. ◊ ansamblu din strofă, antistrofă și epodă în poezia greacă. 2. (fil.; la Hegel) schemă abstractă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare; trilogie (3). (< fr. triade, lat., gr. trias) Vezi definitia »