BASILÉU s.m. 1. (În Grecia homerică) Titlu purtat de conducătorii tribali. ♦ Titlu al celui de-al doilea arhonte în Atena antică. 2. (Ist.) Titlu oficial al regilor persani până la cucerirea arabă. 3. Titlu purtat de împărații bizantini; persoană având acest titlu. [Var. bazileu s.m. / < fr. basileus, cf. gr. basileus – rege]. Vezi definitia »

heleștéu (heleștéie), s. n. – Bazin cu apă sau iaz pentru creșterea peștilor. – Var. eleșteu, hăleșteu, aleșteu. Mag. halastó (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 92), de la tó „bazin”, cf. tău și halas „care abundă în pești”. Vezi definitia »

APOTROPÉU s.n. Talisman sau orice mijloc inspirat de superstiție pentru îndepărtarea relelor. [Pl. -ee (pron. -pe-e), -euri. / < gr. apotropaion]. Vezi definitia »

BLACHÉU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: plachéu s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

ELIZÉU s.n. Grădină fabuloasă, rezervată potrivit mitologiei greco-latine spiritelor celor drepți; rai. // adj. Câmpiile elizee = elizeu, rai. [Pron. -zeu, pl. -uri, (adj.) -ee (pron. -ze-e). / < fr. Elysée, gr. Elysion]. Vezi definitia »