mînătarcă (mânătắrci), s. f. – Ciupercă (Boletus edulis). – Var. mănătarcă, (Trans., Munt.) mitarcă. Megl. măntari. Ngr. μανιτάρι, din gr. ἀμανίται (Tiktin) cu suf. -că la fel ca în bg. manatarka (după Conev 42, din bg.) Fonetismul a fost alterat prin falsa asociere cu mînă. Vezi definitia »

SILÍCULĂ s. f. varietate, mai scurtă, de silicvă, cu un fals perete despărțitor în interior. (< fr. silicule, lat. silicula) Vezi definitia »

ZIULÍCĂ, ziulíci, s.f. ~ ◊ Expr. Cât e ziulica (și noaptea) de mare = cât ține ziua, un interval de timp mare. Vezi definitia »

GALACTOFORÍTĂ s. f. inflamație a canalelor galactofore. (< fr. galactophorite) Vezi definitia »

COIFÚRĂ s. f. denumire generică pentru bonetă, caschetă, cască etc. (< fr. coiffure) Vezi definitia »