MERISTÉM, meristeme, s. n. Țesut vegetal tânăr situat la extremitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vederea creșterii acestora. – Din fr. méristème. Vezi definitia »

șlem pentru motoțîkletî Vezi definitia »

BEM, Jósef (1794-1850), general polonez. A luat parte la revoluția poloneză din 1830-1831. Unul dintre conducătorii armatei revoluționare ungare în timpul Revoluției din 1848-1849. După cîteva succese împotriva armatei austriece, a fost învins de armata țaristă la Albești (iul. 1849); s-a refugiat în Imp. Otoman unde a adoptat islamul. Vezi definitia »

MORFÉM s.n. Element morfologic (prefix, sufix, desinență etc.) care servește la formarea cuvintelor și a formelor flexionare ale acestora. ♦ (În concepția modernă) Cea mai mică unitate cu sens determinat din structura morfologică a cuvântului. [< fr. morphème]. Vezi definitia »

STEM s. n. acord de angajare a unei nave prin care armatorul se obligă să efectueze transportul, se hotărăsc data și locul încărcăturii, cantitatea de încărcat rămânând eventual a se stabili ulterior. (< engl. stem) Vezi definitia »