Definita cuvantului bem
BEM, Jósef (1794-1850), general polonez. A luat parte la revoluția poloneză din 1830-1831. Unul dintre conducătorii armatei revoluționare ungare în timpul Revoluției din 1848-1849. După cîteva succese împotriva armatei austriece, a fost învins de armata țaristă la Albești (iul. 1849); s-a refugiat în Imp. Otoman unde a adoptat islamul.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bem
itém2 s. m. / s. n., pl. itémi / itémuri / itéme Vezi definitia »
EPIFONÉM s.n. Exclamație sentențioasă prin care se termină, se rezumă un discurs, o povestire. [< fr. épiphonème, cf. gr. epi – peste, phonein – a vorbi]. Vezi definitia »
STILÉM s.n. (Lingv.) Element stilistic considerat ca unitate funcțională. ♦ Frază, construcție, procedeu stilistic tipic pentru un autor, o școală sau o epocă. [Pl. -me. / cf. it. stilema]. Vezi definitia »
BEM, Jósef (1794-1850), general polonez. A luat parte la revoluția poloneză din 1830-1831. Unul dintre conducătorii armatei revoluționare ungare în timpul Revoluției din 1848-1849. După cîteva succese împotriva armatei austriece, a fost învins de armata țaristă la Albești (iul. 1849); s-a refugiat în Imp. Otoman unde a adoptat islamul. Vezi definitia »
FLOÉM s.n. (Bot.) Strat de celule ale fasciculului fibrovascular, care conduc substanțele organice asimilate liber. [Pron. flo-em. / < fr. phloème, cf. gr. phloios – scoarță]. Vezi definitia »