Definita cuvantului epiglotă
EPIGLÓTĂ s.f. Membrană situată în partea superioară a laringelui, care acoperă glota, împiedicând astfel pătrunderea alimentelor în căile respiratorii. [< fr. épiglotte, cf. gr. epi – deasupra, glotta – limbă].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu epiglotă
AUTOBÁZĂ, autobaze, s. f. Centru de exploatare și de întreținere a unui număr de autovehicule. – Din auto2 + bază. Vezi definitia »
neágă s.f. sg. (reg.) 1. persoană încăpățânată, rea, care contrazice mereu și face după capul ei. 2. (în expr.) a fi gol neagă = a fi gol pușcă. Vezi definitia »
murgílă s.m. (pop.) 1. Amurg, crepuscul. 2. Fantomă (stafie, strigoi) ce umblă în amurg. Vezi definitia »
COSÍȚĂ, cosițe, s. f. 1. Părul lung al femeilor, împletit în una sau două cozi; p. gener. păr. ◊ Expr. A împleti cosiță albă = a rămâne fată bătrână, nemăritată. ♦ Șuviță de păr. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze terminate cu un cârcel ramificat, cu flori mici, albe-albăstrui (Vicia hirsuta). – Din bg. kosica. Vezi definitia »
SATLUNGEÁNCĂ, satlungénce, s.f. v. satulungeancă. (satlungean + suf. -că) Vezi definitia »