poluvínă, poluvíne, s.f. (reg.) măsură de capacitate egală cu o jumătate de vadră. Vezi definitia »

polátă, poláte și polăți, s.f. (înv. și reg.) 1. palat domnesc sau împărătesc; curte domnească, princiară sau împărătească; sală, cameră mare într-un palat. 2. încăpere mică pe lângă o casă țărănească; cămară, chelar; magazie, șopron. 3. cameră mică de locuit în casele țărănești. 4. prisacă, stupină. 5. perete de legătură între casă și o altă clădire alăturată. 6. streașină de casă; bucată de scândură așezată la streașina casei. 7. porțiune dintr-un gard de scânduri. 8. schelă care servește ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime. 9. (în forma: polatie) avut, zestre, calabalâc. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (în forma: poladie) populație a unui ținut sau a unei țări. Vezi definitia »

v'ână (vas sangvin, tendon, gambă, film, pânză de apă, nervură) s. f., g.-d. art. vínei; pl. víne Vezi definitia »

CATACLÁZĂ s. f. zdrobirea și deformarea mineralelor unei roci datorită presiunii și dislocărilor din scoarța Pământului. (< germ. Kataclase) Vezi definitia »

GODÉTĂ s.f. Godeu (I, 2) [în DN]. [< fr. godet]. Vezi definitia »