ÎNCONDEIÁT¹ s. n. Faptul de a încondeia. – V. încondeia. Vezi definitia »

DEBOȘÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) decăzut, vicios, corupt. (< fr. débauché) Vezi definitia »

stricat, -ă, stricați, -te adj. (d. oameni) 1. certat, supărat. 2. corupt, desfrânat, depravat. Vezi definitia »

ficát (ficáți), s. m. – Organ situat în partea dreaptă a abdomenului, cu funcții importante în organism. – Mr. h’icat, istr. ficǫt. Lat. fῑcātum (Diez, I, 174; Pușcariu 603; Candrea-Dens., 601; REW 8494; DAR; Battisti, III, 1613; Rohls, Differenzierung, 18), cf. sard. figáu, ven. figá. Se știe că toate formele romanice reprezintă în general un i tonic. Este cuvînt puțin frecvent în Basarab. și Bucov. (ALR, I, 46). Cf. G. Paris, Misc. Ascoli, Florencia, 1901, 41-63. Der. ficățel, s. m. (Banat, tobă); forma ficățel, pe care o indică DAR, bazată pe Damé, pare o eroare. – Din rom. provine sb. pikat (Candrea, Elemente, 407). Vezi definitia »

CANGRENÁT, -Ă, cangrenați, -te, adj. Atins de cangrenă. [Var.: gangrenát, -ă adj.] – V. cangrena. Vezi definitia »