góștină (góștine), s. f. – Contribuție din trecut, introdusă pentru prima oară în Muntenia de Petru Cercel (1583-85), și care era plătită la început pentru oile ce pășteau pe imașurile și terenurile necultivate ale statului. Mai tîrziu (sec. XVII) s-a plătit și pentru porci. – Var. gorștină, goșt(i)niță. Sl. goštenije „ospitalitate” (Cihac, II, 126), cf. sb. gost „oaspete”, rus. gostĭ „oaspete”, pol. gošcina „ședere”. DAR pleacă de la sensul de „contribuție pe porci”, care pare tîrzie, derivîndu-l de la groștei. După Scriban, de la un sl. *gorština „contribuție pe pășunile de la munte”, din cf. sl. goršcina „contribuții pe vii”; acest ultim cuvînt pare a fi influențat var. – Der. go(r)știnar, s. m. (persoană care strîngea această contribuție); goștinărit, s. n. (venit strîns din această contribuție). Vezi definitia »

ȘEULÍȚĂ, șeulițe, s. f. (Pop.) Șeluță. [Pr.: șe-u-] – Șa + suf. -uliță. Vezi definitia »

CHINGULÍȚĂ, chingulițe, s. f. Diminutiv al lui chingă; chinguță. – Chingă + suf. -uliță. Vezi definitia »

MÉZZO-SOPRÁNĂ s. f. voce de femeie, între soprană și contraltă; cântăreață cu o asemenea voce. (< it. mezzosoprano) Vezi definitia »

TURMULÍȚĂ, turmulițe, s. f. Diminutiv al lui turmă. Vezi definitia »