PINÚLĂ s. f. 1. lamă metalică în care este tăiată o fantă în a cărei axă se află un fir de vizare la capetele unei alidade, servind la determinarea aliniamentelor de teren. 2. pană mică, aripioară. 3. fiecare dintre foliolele care formează o frunză de ferigă. (< fr. pinnule) Vezi definitia »

VERONÍCĂ¹ s.f. Plantă erbacee care crește prin pajiști și păduri, întrebuințată în medicină ca antiscorbutic, diuretic etc.; (pop.) iarba -șarpelui. [< fr. véronique]. Vezi definitia »

HATÓRICĂ, hatorice, adj.f. (În sintagma) Coloană hatorică = coloană, în arhitectura veche egipteană, având capitelul decorat cu patru capete, aparținând zeiței Hathor. – Din fr. hathorique. Vezi definitia »

TRINITRÍNĂ s. f. nitroglicerină. (< fr. trinitrine) Vezi definitia »

PRESĂRĂTÚRĂ, presărături, s. f. (Rar) Ceea ce se presară peste ceva. – Presăra + suf. -ătură. Vezi definitia »