Definita cuvantului final
FINÁL, -Ă, finali, -e, adj., subst. 1. Adj. Care reprezintă sfârșitul, încheierea, care marchează ultima fază (a unei lucrări, a unui proces, a unei acțiuni, a unui eveniment etc.); care se află în urmă, la sfârșit. ♦ (Substantivat, f.) Ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc. ♦ (Substantivat, f.) Sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc. 2. S. n. Încheiere, sfârșit al unei acțiuni. al unei întâmplări, al unei lucrări etc. 3. S. f. Ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu. 4. Adj. (Lingv.; despre propoziții, complemente, conjuncții) Care indică scopul, finalitatea. – Din fr. final, lat. finalis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu final
VEGETÁL, -Ă adj. Al plantelor, propriu plantelor. ♦ Extras din plante. // s.f. Plantă. [Cf. fr. végétal, it. vegetale]. Vezi definitia »
TAUROCEFÁL, taurocefali, s. m. Monstru mitic care avea cap de taur (1). [Pr.: ta-u-] – Din fr. taurocéphale. Vezi definitia »
Vesperal Vezi definitia »
ACUZATORIÁL, -Ă adj. cu caracter de acuzare. (< engl. accusatorial) Vezi definitia »
AXIÁL, -Ă adj. referitor la o axă; în raport cu o axă. (< fr. axial) Vezi definitia »