TIMPURÍU, -ÍE, timpurii, adj. 1. Care se întâmplă, apare sau se face înainte de data sau timpul obișnuit sau prevăzut. ◊ Loc. adv. De timpuriu = înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut, din vreme; devreme. 2. (Despre varietăți de fructe sau de legume) Care se coace sau devine bun de mâncat înainte de vremea obișnuită; (despre flori) care se dezvoltă mai devreme; (despre copaci) care înflorește sau înverzește mai devreme decât timpul obișnuit. – Din lat. *temporivus. Vezi definitia »

ARTIFÍCIU s.n. 1. Mijloc prin care se urmărește să se schimbe realitatea în mod nefiresc; meșteșug, abilitate, procedeu meșteșugit. ◊ Artificiu de calcul = procedeu prin care se ajunge la rezultatul unui calcul pe o cale mai scurtă. 2. (La pl.) Compoziție de materii ușor inflamabile, care prin aprindere produc efecte luminescente variate. [Pron. -ciu. / < it. artificio, lat. artificium < ars – artă, facere – a face, cf. fr. artifice]. Vezi definitia »

FRÁNCIU s. n. Element chimic radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline, descoperit pe cale artificială. – Din fr. francium. Vezi definitia »

TRIPÚDIU s.n. 1. (Ant.) Dans ritmic al preoților salii din Roma antică. 2. (Liv.; fig.) Sărbătorire mare, manifestație zgomotoasă. ♦ Exuberanță, exultare. [Pron. -diu. / < lat. tripudium – dans în trei timpi, cf. it. tripudio]. Vezi definitia »

simpatiu, simpatii s. m. partener de flirt. Vezi definitia »