Definita cuvantului bernardin
BERNARDÍN1, bernardini, s. m. Câine mare, cu părul lung, de culoare albă cu pete roșcate, originar din Elveția, dresat pentru găsirea persoanelor rătăcite în munți; saint-bernard. – Din germ. Bernhardiner.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bernardin
SUPÍN, supine, s. n. Mod nepersonal al unui verb, precedat în mod obligatoriu de una dintre prepozițiile „de”, „la” etc., având aceeași formă ca participiul trecut, de care se deosebește prin aceea că nu este variabil. – Din lat. supinum, fr. supin. Vezi definitia »
CAIN (în „Vechiul Testament”), fiul cel mai mare a lui Adam și al Evei. L-a ucis din invidie pe fratele său Abel. Vezi definitia »
AFÍN2, afini, s. m. (Jur.) Rudă prin alianță. – Lat. lit. affinis. Vezi definitia »
SEMICRETÍN, -Ă adj. deficient mintal; prost. (< it. semicretino) Vezi definitia »
ELEUSÍN, -Ă I. adj. din Eleusis (Grecia antică). II. s.f. pl. serbări în cinstea zeiței Demeter. (< lat. eleusinus) Vezi definitia »