CENTUMVÍR s. m. (în Roma antică) membru al unui colegiu de judecători, o sută de magistrați, care judeca afacerile civile. ◊ magistrat dintr-un municipiu, dintr-o colonie. (< lat., fr. centumvir) Vezi definitia »

CHIMÍR, chimire, s. n. Brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar. ◊ Expr. A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit. A avea în chimir = a fi bogat. [Var.: (reg.) chimér s. n.] – Din tc. kemer. Vezi definitia »

peșchír, peșchíre, s.n. (înv. și reg.) 1. prosop, ștergar; șervet. 2. față de masă. 3. maramă. 4. batistă dată la rudele miresei colăcerilor. 5. năframă. 6. bancnotă de 100 de lei. 7. (art.) numele unui dans popular ce se juca la nuntă. Vezi definitia »

vir (-ruri), s. n. – Ochi de apă, bulboană. Sb., bg. vir (Cihac, II, 455; Pascu, Arch. Rom., VI, 231). În Banat. – Der. viroagă (var. iroagă), s. f. (pîrîu, vîlcea), cu suf. -og. Vezi definitia »

CAȘMÍR s. n. 1. rasă de capre, din Cașmir și Tibet, fără coarne, cu păr moale și mătăsos. 2. țesătură fină, care se făcea la început din părul acestei capre. (< fr. cachemire) Vezi definitia »