CÁSCĂ, căști, s. f. 1. Acoperământ pentru cap, făcut din metal, din piele sau din cauciuc și folosit de militari, de unii sportivi și de unii muncitori pentru protecția capului. ♦ Dispozitiv metalic în atelierele de coafat, în forma unei căciuli, folosit la uscatul părului. 2. Dispozitiv alcătuit din unul sau din două receptoare fixate pe urechi, care servește la ascultarea transmisiunilor radiofonice, telefonice etc. – Din fr. casque. Vezi definitia »

ANTROPOZOONÓZĂ s. f. boală comună omului și animalelor. (< germ. Anthropozoonose) Vezi definitia »

PRALÍNĂ s. f. bomboană cu înveliș de ciocolată sau de zahăr, având miezul umplut cu nucă ori migdală. (< fr. praline) Vezi definitia »

CORDÍTĂ², cordite, s. f. (Med.; în sintagma) Cordită trofică = afecțiune a coardelor vocale care determină o disfonie manifestată prin scăderea potențialului de efort vocal. – Din fr. chordite. Vezi definitia »

a avea gura aurită expr. a prevedea un eveniment fericit Vezi definitia »