OSTRACOFÍLI s. m. pl. pești care depun icrele în cavitatea paleală a scoicilor. (< ostraco- + -fil²) Vezi definitia »

ALCALI- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „alcalin”. [< ar. al-kali – plantă marină]. Vezi definitia »

talí s.n. (reg.; înv.) plecăciune. Vezi definitia »

pîrjolí (pârjolésc, -pârjolít), vb. – A pîrli, a pîrpăli. Mag. pörzsölni (Cihac, II, 286), perzselni (Tiktin), în legătură cu sl. pružiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. prăji, pîrg. – Der. pîrjol, s. n. (pîrlire, incendiu, foc), deverbal, cf. mr. pîrjală „loc însorit”, slov. pražola „pîrlire” (originea tc., cf. Graur, BL, VI, 167, pare îndoielnică); pîrjoală, s. f. (chiftea; carne la grătar), unde pare să fie o încrucișare cu it. braciuola, ven. bresuola „vițel la grătar”, ngr. μπρίζολα, tc. purzola, mr. brujolă (Pascu, I, 226). Vezi definitia »

diplí (-lésc, -ít), vb. – A ciurui. Origine necunoscută. Înv. (sec. XVII). Este poate în legătură cu ngr. δυπλοῦς „dublu”. Vezi definitia »